Iubire masurata in ani

"-Uite…tu ma iubesti?

-Logic.Ce intrebare e asta?

-Deci daca ma iubesti,ai incredere in mine?

-Categoric.Stii bine ca altfel nu se poate.

-Bine.Atunci daca eu iti zic ca e bine sa mergi,tu mergi doar bazandu-te pe ce zic eu?Daca iti zic ca ar trebui sa te opresti,o sa te opresti?Daca iti spun ca poti zbura,ma crezi?
-Da mah…logic…dar ce e cu…
-Si stii daca o sa te lovesti si o sa cazi eu sa fiu acolo sa te ridic.
-Doamne,potoleste-te!Stii bine toate astea.Te iubesc.De asta si suntem de atata timp impreuna…

-Deci ai incredere ca eu vad bine si ca te pot indruma bine?

-Da.Ti-am mai zis.Te iubesc.
-Bine…atunci inchide ochii…"



Si totul a inceput ca un joc.Amuzata l-ai lasat sa-si faca hatarul.
Timpul a trecut si tu nu-ti doreai decat sa fii cu el,asa ca ai continuat jocul.Oricum nu la asta erai atenta.
Cu timpul,ai uitat aproape ca era un joc,aveai impresia ca asa ai fost dintotdeauna.Adica ai uitat ca si tu poti vedea.De ce ai mai avea nevoie?

Cand el iti spune sa stai,tu stai.Cand iti spune sa mergi,tu mergi.Sa alergi,tu alergi.Sa te ascunzi,te ascunzi.Daca prin absurb se va intampla sa te lovesti,stii sigur ca el va fi acolo sa te ridice.Daca e sa cazi,el va fi acolo sa te prinda.

Nu mai ai nevoie de ochi.El vede pentru amandoi.Tu simti pentru amandoi.

Dap ai zburat.De multeeeeeeeee ori.Ai ajuns pana sus.Acolo iti spunea el ca esti,deci ai crezut ca esti sus.Nu deschideai ochii sa vezi,altfel incalcai regulile jocului.Si apoi….de ce sa fie nevoie sa vezi?!El doar nu te-ar minti…

Si apoi buuuuum!Te-ai prabusit!Nu a fost nici naiba sa te ridice.Era prima oara.Durerea era imensa;ranile adanci.

Asa te-am cunoscut.Te-am luat de mana si te-am ridicat.Ti-am ingrijit ranile.Te-am pus pe picioare.
Mi-ai spus povestea ta si eu ti-am sugerat sa deschizi ochii.Stii tu,ca sa nu te mai lovesti.
NU erai asa entuziasmata,dar vedeam pe fata ta ca ai vrea sa o faci.

Insa,imediat a aparul EL.Te-a luat de mana.Orice urma de impotrivire din partea ta a disparut.
Si-a cerut scuze.Ti-a promis stele si luna.Ti-a facut delaratii si declaratii.
Tu zambeai.Cu ochii inchisi.Te gandeai ca e doar o greseala pentru care te-ai agitat aiurea.Pana la urma,e greu sa vezi pentru doi.
El ti-a promis ca nu o sa se mai repete.Tu l-ai luat de mana si ati plecat.

Mi-ai spus “multumesc” abia soptit.

Ai zburat iar.El ti-a sugerat in treacat de cateva ori ca poate ar fi cazul sa nici nu mai asculti alta voce decat a lui.Stii,lumea e rea.V-ar putea face rau.Ei nu vad cum sunteti voi.Ei vad doar exteriorul.Cum sa inteleaga de ce tii tu ochii inchisi?
L-ai ascultat.Ce puteai sa vrei mai mult?Zburai.Cati ar vrea sa zboare….

Dar apoi iar te-ai lovit,si te-ai impiedicat.Si te-ai prabusit de nu stiu cate ori.Neauzind si nemaivazand nu mai erai decat tu.Respectai cu sfintenie regulile jocului.

La inceput venea si te ridica.Iti cerea iertare si te implora sa-l ierti.Tu il iertai.Oamenii gresesc,nu?
Cu timpul,nu se mai grabea sa te ridice.Te chinuiai tu sa te ridici,sa-ti legi ranile.Nu acceptai sa te ajute altii…lumea e rea…..Mergeai in intuneric ghidandu-te doar dupa vocea lui ce era din ce in ce mai indepartata.

Pana cand intr-o zi ai cazut rau.Rau de tot.Nu te-ai mai ridicat.Nu mai puteai.Si el nu era nicaieri.Credeai ca erai doar tu si intunericul.
Te-am gasit din nou.Te-am luat si ti-am ingrijit ranile.Incet incet,te-am invat sa mergi.Te-am facut sa auzi si dupa mult timp te-am facut sa deschizi ochii.
La inceput abia puteai sa vezi.Apoi nu te mai saturai privind.Decideai tu cand sa alergi,sa razi,sa sari,sa plangi si da ai invatat chiar sa zbori…Si sa ajungi sus.Si de data asta ai vazut cum e sus.

Dar el a venit iar.Din nou scuze.Din nou promisiuni.Din nou aceleasi lucruri.
Eram sigura ca acum nu aveai sa-I mai faci jocul,dar vai…nu a trebuit decat sa-I auzi vocea ca ochii ti s-au inchis,urechile s-au astupat.
Te-am auzit chiar cerandu-ti iertare ca dupa atata timp tu ai incalcat jocul.Te-am comportat prosteste si era sa-l pierzi.L-ai implorat sa te ierte.El a spus ca te iubeste si ca vrea sa fiti impreuna.Ca te iarta.

Am incercat sa te strig…Mi-ai zis doar ca inima are propriile ei reguli.Nu am cum sa inteleg.Nu am zburat ca tine cu ochii inchisi.Nu stiu ce inseamna sa iubesti.Mi-ai zis ca nici macar nu pot sa vad situatia asa cum e,desi am ochii larg deschisi.Tu poti sa vezi,desi ii ai inchisi.

Si ai plecat.
Si nu am mai auzit nimic de tine.

Anii au trecut.Si te-am regasit.Era sa nu te recunosc.Aveai corpul plin de cicatrici si rani.Biata de tine,de cate ori trebuie sa fii cazut!Si cat trebuie sa te fii chinuit sa te ridici de una singura…

Erai in varful unui munte,degerand.Bajbaind.Stiam ca nu mai poti sa auzi.Sa vezi,nici atat.Erai pe varful unui munte,la 3 centrimentri de o prapastie adanca.La 3 centrimetri de abisul negru.
Stiam ca de acolo nu ai cum sa te mai ridici.Nu mai aveai putere.
Am incercat in zadar sa te strig.TE-am luat de mana.Nimic.Il auzeai si ascultai doar pe el.Erai rupta de lume.Stiai ca esti sus.Asta iti spusese el.Desi iti era frig,erai sus.Cati nu ar vrea sa fie acolo.Biata de tine nu stiai,ca, de fapt te afli la 3 centrimetri de sfarsitul tau.

Orice as fi facut nu mergea.Aveam sufletul sfasiat.Eram langa tine si nu te puteam ajuta.Aveam sa te privesc aruncandu-te in gol.Si nu mai puteam face nimic.

Ma rugam doar ca in tine sa mai existe o farama de suflet nefurata de el.O particica care ar putea sa te faca sa deschizi ochii…