sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Simplu.Not.


Poate ar trebui sa radem mai mult.Asa in hohote,precum copiii .Sa nu ne gandim ce o sa zica lumea daca o sa radem  cu lacrimi la o comedie.Ras din ala sanatos,natural,real.
Sau poate ar trebui sa fim seriosi.Sa radem putin,discret.

Poate ar trebui sa citim mult.Orice ne cade in mana,oricand.Sa stam pana dimineata infofoliti in patura, arzand de nerabdare sa vedem cum o sa se termine.Sa ne para rau cand se termina,sa asteptam urmatorul volum. Sa ne enervam,sa ne temem sau sa respiram usurati ca eroul a trecut cu bine de tot.
Sau poate nu ar trebui sa ne pierdem timpul citind prostii.Sa ne orientam spre carti consacrate si care au primit unda verde de la specialistii in domeniu.Sa citim rational.

Poate ar trebui sa ne aruncam cu capul inainte cand e vorba de o relatie.De orice fel ar fi ea.Sa avem incredere pur si simplu in oameni.Sa-i credem pe cei ce zic ca ne sunt prieteni,sa nu-i banuim,sa trecem cu vederea greselile,sa credem cand ni se spune ca suntem iubiti.Sa iubim pur si simplu.Sa nu ne complicam,sa nu ne batem capul,sa nu ne facem scenarii.Sa nu dorim sa inselam,sau mai bine zis sa nu o facem.Pur si simplu sa pastram ce avem.Sa apreciem.Dar sa ne aruncam cu capul inainte.Sa nu ne fie frica de sentimente.Cum spune Morrie,sa intram direct in sentimente.Sa nu ne fie teama de ele;sa le lasam sa ne patrunda,sa le cunoastem.Sa dam la o parte frica aia instinctiva care nu ne lasa sa le cunostem pe de-a-ntregul.Sa nu ne fie rusine sa spunem “mi-a fost dor”.Cum ai putea sa stii ce e iubirea daca nu cunosti pe deplin sentimentul de iubire? Cum ai putea sa vorbesti depre prietenie daca nu ai idée ce inseamna incredere,respect si de ce nu,dragoste?
Sau poate ar trebui sa avem grija.Sa fim prevazatori.Sa cercetam o persoana mult inainte sa ii dam unda verde.Sa o banuim,sa nu o credem pe cuvant mereu.Sa nu ne entuziasmam la primul “te iubesc”.Sa vedem toate sentimentele astea de afara.Sa lasam instinctele la o parte si sa privim lucrurile intr-un mod rational,logic.Sa analizam si sa reanalizam o problema de mii si milioane de ori.Sa ne facem griji.Sa iubim moderat.Sa nu ne aruncam cu capul inainte.Pe urma suferim si nu de fiecare data se merita.

Poate ar trebui sa visam mult.Mai mult.Cand ni se intampla ceva de tot rahatul,sa ne lasam mintea sa o ia la goana in alta parte.Sa ne dam voie sa ne simtim in alt loc,langa alte persoane,unde nimic nu ne poate ajunge.Unde putem sa fim oricine.Sa facem orice.Sa visam ca tot ce ne punem in cap o sa se implineasca.Ca o sa ne fie bine.Sa ne lasam imaginatia libera;chiar daca atunci cand o sa deschidem ochii o sa ramanem cu un gust amar.Sa ne dam voie sa credem in povesti,chiar daca ele mint.
Sau poate ar trebui sa lasam visele pierdute undeva prin copilarie.Sa le aruncam intr-un cufar laolalta cu basmele si ambitiile puerile,gen “cand o sa ma fac mare vreau sa ma fac pirat.”Sa nu ne mintim singuri si sa nu-I lasam nici pe ceilalti sa o faca.Un om pierdut,e un om pierdut;nu se mai intoarce.Un “nu”,oricat de mult doare ramane un “nu”.Traim in realitate,nu in vise.Traim langa si cu oameni,nu cu himere.Degeaba poti sa visezi ca esti iubit de un om care te uraste.Poti sa visezi cat vrei,asta nu schimba nimic.Doar rasucesti cutitul in rana.Doar te minti.Esti un las care nu are puterea sa treaca prin viata.Te cufunzi in sperante desarte si lasi viata sa se scurga.Sa treaca pe langa tine.


Poate ar trebui sa o lasam mai moale cu scoala din cand in cand.Sa nu o luam asa in serios.In clasa a12a sa ne permitem sa spunem ca nu stim la ce facultate vrem sa dam.Sa chiulim de la meditatii doar pentru ca afara e soare si cismigiul e superb.Sa ne gandim ca mai avem timp destul sa invatam.Sa ne lasam temele pentru ultima seara cand dormim doar 2 ore fiindca alchenele sunt ale naibii.Sa invatam pentru teza la romana pe jumatate,sperand ca nu o sa dea eminescu fiindca l-a dat la F.Sa copiem la mate fiindca trigonometria e naspa.Sa nu mergem deloc la franceza sau germana fiindca oricum nu intelegem nimic si profa e aiurea.Sa chiulim sistematic de la engleza spunand ca mergem la niste cursuri.Sa gasim noi si noi si noi metode de copiat.Sa o corectam pe aia de romana.Sa-l rogi pe bodyguard sa-l minta pe ala de istorie pentru tine.
Sa invatam doar materiile care ne plac.Sa invatam pentru noi.Sa nu ne batem capul cu notele si mediile.Bine,hai doar pentru aia de la purtare.Si absentele.Sa nu ne enervam ca aia de bio ne-a dat un 2 si un 4 ca era nervoasa.Sau ca am primit un 3 la chimie ca sa fim stimulati. Sa jucam “x si 0” sau sa desenam cuburi in ora de bio fiindca oricum genetica e plictisitoare. Sa ne radem la glumele nesarate ale unor profi.Sa scriem “forza rapid”pe lucrare fiindca ala de fizica e fan numarul 1.Sa mergem sa jucam baschet in curtea liceului.Sa stam pe banci si sa ne amintim de prima zi de liceu.Sa ne distram si sa privim scoala cu alti ochi.Cred ca si ea vrea asta.
Sau poate ar trebui sa luam scoala in super serios.Sa invatam tot,pentru ca nu ai de unde sa stii ca nu o sa-ti foloseasca intr-o zi.Sa te zbati pentru note,chiar si pentru materiile care nu te intereseaza. Sa-ti inveti din timp.Sa  stii exact unde vrei sa dai,nu in clasa a12a,ci in a9a.Sa muncesti enorm.Sa nu chiulesti.E o zi frumoasa,dar mai bine inveti.E mai usor si logic sa-ti faci temele din timp.Daca e cazul,sa recurgi la “lingusitorism”pentru o nota mai mare.Sa te duci la cursuri si sa ai 6 mediatii pe saptamana.Sa iei scoala in serios,fara glume.

Poate ar trebui sa amanam partea cu maturizarea.Sa o lasam mai incolo.Sa mai fim copii o vreme.Sa ne permitem sa avem jucarii de plus in camera la 18 ani.Sa mergem in parc si sa ne jucam cu toti cateii.Sa ne alintam cand vrem ceva,sa mancam pe ascuns glazura de pe prajitura pe care o face mama.Sa ne uitam la desenele animate de sambata dimineata.Sa nu ne asumam responsabilitati.Sa ii lasam pe altii sa aiba grija de noi.Sa ne indrume.Sa ne arate ce si cum.Sa ne ducem la ei sa ne tina in brate cand ne e frica,sau greu.Sau cand nu stim ce sa facem.Cand am dat de naiba.Sa facem multe prostii.Sa luam decizii pe moment.
Sau poate ar trebui sa fim maturi.Sa cantarim si sa cugetam fiecare decizie pe care o luam.Sa vedem cum o sa  fie mai incolo.Cum o sa  ne influenteze pe noi,sau pe cei din jurul nostru.Sa renuntam la prostioare de copii.Cand facem ceva,sa fie bine facut.Sa putem spune cu mandrie “te poti baza pe mine.”

Poate ar trebui sa nu mai lucrurile in serios.Pur si simplu sa traim dupa legile pe care noi ni la facem.Sa purtam maieuri iarna.Sa iubim persoane care nu merita.Sa facem multe prostii.Sa nu vrem sa uitam unele lucruri,sa ne agatam cu incapatanare de anumite amintiri,sa nu le dam voie sa plece.Sa plangem cand avem chef.Sa nu spunem mereu adevarul.Sa ne pese mai mult de altii decat de noi.Sa nu acceptam un “nu”.Sa facem anumite lucruri pe care le iubim in continuare chiar daca stim sigur ca ne facem rau.Sa fim asa cum vrem sa fim.Sa ranim sau sa ne lasam raniti.Sa alergam de nebuni.Sa nu ne deschidem umbrella pe ploaie fiindca nu putem sa o suportam.Sa rupem relatiile fara niciun motiv.Sa iertam,sa iubim,sa mintim,sa urlam,sa injuram,sa nu ne dam batuti.Sa facem exact ce ne trece prin cap. Fara consecinte.Fara teama.
Sau poate ar trebui luate in serios toate.Sa privim viata asta cu resposabilitate.Nu suntem singuri pe lumea asta.Trebuie sa fim atenti la ce fel de oameni vom fi.Sa ne gandim ca vom deveni sau poate suntem déjà adulti.Sa respectam legile,sa ne conformam cerintelor celorlalti.Un “nu” e un “nu”,la fel de mult cum un “da” e un “da”.Daca e iarna,sa ne imbracam potrivit.Daca am trecut la o varsta,sa ne comportam corespunzator.Sa le facem pe toate cu amsura,sa nu iesim din tipare.Sa fecm totul ca la carte.Nu trebuie sa iesim din turma.Nu face bine mereu sa fim altfel.Uneori s-ar putea sa fim intelesi gresit.Sa ranim ce avem langa noi.Sa-I indepartam.Normalul e bun.

Poate ca ce am spus am sus e un fel de revolta,un fel de a-mi spune pasurile,un fel de a privi lumea.De a analiza ce as putea si cum s-ar cuvine sa fac.E vorba de alegeri,fiidca ele ne fac ceea ce suntem.Avem de ales.Iar sa spunem ca din cauza lui X sau Y am ajuns asa nu e o cale.Suntem ceea ce alegerile noastre ne fac sa fim.
Sau poate…tot ce am spus sunt niste prostii scrise la intamplare dupa o perioada nu tocmai buna.Sunt gandurile unui om nehotarat.

marți, 9 noiembrie 2010

Better mistakes


Spune-mi o poveste!
-Te-ai ticnit?!O poveste?Pentru?
-Cum adica pentru?Pur si simplu…o poveste.
-Pai ce sa faci tu cu ea?La ce ajuta?
-Mie imi plac.
-Dar nu te ajuta.Eu zic ca e mai bine sa uiti de ele.Singurul lucru  bun e ca stiu sa minta.In rest,au viata scurta…La primul hop te-au lasat si au plecat la altii.La primul hop te arunca in lumea asta unde te simti un strain.O lume pe care o sa o negi si nu o sa crezi adevarata pentru ca esti obisnuit cu lumea din povesti.Povesti pe care le vei cauta mereu;si fara sa-ti dai seama vei trai in lumea asta dupa legile si iluziile de acolo…Ele nu au puterea sa te minta pana la sfarsit.Si tot nu reusesc sa pricep…ce-ti place la ele?
-Chiar tu ai zis.Ca mint atat de frumos.Ca la oricate hop-uri te-ar lasa balta tu nu poti sa nu le crezi.Oricat ai vrea sa le respingi,ele se intorc si se intorc si se intorc.Si da,te mint.Si tu ca fraierul le crezi.Pentru ca,vezi tu…eu cred ca ne place sa fim mintiti.Si mai mult,nu cred ca povestile se intorc la noi singure.Cred ca noi le chemam.Nu crezi?
-Cum asa,mah?
-Nu am auzit de prea multa lume plangandu-se de prea multa fericire.Sau speranta.Povestile…nu stiu…nu crezi ca ele ne ajuta sa trecem peste ce e in lumea asta?
-Nu…Ele mint.Si te fac sa crezi in lucruri pe care niciodata nu o sa le gasesti aici.Nu cred ca e nevoie de ele.
-Eu cred ca sunt precum  chestia aia….da!rau necesar.

Avea emotii.Simtea cum palmele incepusera sa-i  transpire.Ajunsese mai departe ce oricand.Aproape ca nu ii venea sa creada.De data asta chiar o facuse.
Isi luase geamantanul si plecase.Trecuse de parc,fara sa se opreasca.Stia ca daca se opreste se va intoarce acasa.Si nu mai vroia.Nu mai putea.
Vanataile alea nu mai vroiau sa se ascunda.Nu putea sa minta la nesfarsit ca se tot loveste.
Mirosul ala de bautura o insotea pretutindeni.Il simtea in haine,pe par,pe piele.
Injuraturile,urletele,usile trantite se tineau scai de ea.
Nu mai putea sa minta.Nu mai avea puterea sa se prefaca.
Dar acum,gata!Era hotarata!Era in tren si se indepartase destul de oras.Avea sa coboare la capat.Sa o ia de la capat.Fara greseli.Fara regrete.Fara teama.Fara nimic din ce fusese inainte.Avea sa fie libera.Avea sa fie puternica.Si poate…fericita.


Se trezi din cauza telefonului.Il inchise mecanic si se intoarse pe partea cealalta,dar un cot bine plasat o trezi.
Deschise ochii si vazu ca era in dormitory si el pe jumatate adormit,tot balmajea ceva.
Nu era in tren?
Urletul lui a adus-o cu totul la realitate.
Plecandu-si capul,cu ochii plin de lacrimi se arunca in bratele prietenei sale bune,Resemnarea; care-I sopti la ureche:”Nu ai ce sa faci.Nu ai curaj,nu ai putere.Se va schimba,poate in viitor ceva.”
                                                                                               

O lua de la capat.Se duse in fata oglinzii si repeta.
Pentru a mia oara.
Si ce sa vezi?!Nu arata bine deloc.Parul nu statea cum trebuie,avea un zambet fals,vorbea prea repede si …era naspa.
Se aseza suparat in fotoliu si ofta.Ce naiba avea?
Dar,nu se putea…maine trebuia sa vorbeasca cu ea.Deja amanase de prea mult timp.

Sa-si ia alta camasa..?!

                                                                                *

Telefonul ii atrase atentia.Pentru o clipa,mintea ei o luase la plimbare.
Privi zambind la trandafirii de pe birou.
Isi amintea de ziua aia din  liceu.Cand, el,rosu la fata,cu o camasa caraghioasa,cu parul probabil ultraatent aranjat,tinand un trandafir in mana si vorbind mai repede decat  auzise ea vreodata pe cineva,o invita la film.
                Isi aminti amuzata ca accepta doar din curiozitate.
                Ce a urmat…a facut-o sa creada ca poate Ileana Cosanzeana si Fat Frumos nu se gasesc doar in povesti.Ca iubirea si fericirea nu le apartin doar lor.
               
                Da…Se mai uita o data cu nostalgie la trandafirii aia superbi de pe biroul colegei sale.

*

                Cand a primit prima palma a crezut ca a fost un accident.Ca el sigur nu a vrut sa faca asta.Mai ales ca dupa incidentul ala s-a comportant ireprosabil.
                Ce vrei?!Nimeni nu a zis ca Harap Alb a fost perfect.

                Cand palmele au inceput sa devina prietene bune si declaratiile si scuzele s-au pierdut pe drum,a inceput sa vada cum firele din “povestea” ei incep sa se desprinda,dand la iveala o lume gri,rece,urata.
Ca cauta ea acolo?Asa fusese si pana atunci?
                Poate ar trebui sa plece de langa el.Poate ca Ileana  Cosanzeaza si Fat Frumos sunt doar in povesti…Povestile-s prostii…nu sunt pentru toata lumea.

*  

                Da,s-au despartit.Si da,s-au impacat.
                Si da,incepuse iar sa creada ca totul e bine.


                Apoi,probabil el iar s-a ratacit.Sau a uitat drumul.Sau a dat de un zmeu caruia nu i-a putut face fata.Alta explicatie ea nu gasea pentru comportamentul lui…
                Nu stia povesti care se termina prost…
                Probabil ea nu era erou de poveste.Daca ar fi fost,ar fi putut sa lupte,sa invinga,sa faca ce-I bine si corect,sa ajute,sa inteleaga,sa iubeasca,sa traiasca,sa se bucure.
                Probabil ea era om.Doar asa se explica de ce ea nu stia decat sa planga,sa se ascunda,sa renunte,sa minta,sa se piarda,sa uite sa traiasca…

-vezi?
-Ce sa vad?
-Crezi ca daca ea nu credea in povesti  ar fi trecut peste astea?
-Cred ca daca nu credea in ele ar fi vazut lucrurile realist,ar fi plecat si nu s-ar fi intors.Nu ar fi sperat ca fraiera la un final fericit.In realitate nu toate-s bune si frumoase.
-Pai tocmai de asta…
-De ce te incapatanezi?Recunoaste,e mai usor sa accepti un lucru asa cum e,decat sa te minti.
-Si daca nu poti sa accepti?Chiar crezi ca minciuna asta face rau?
-Omule…uite,chestia asta e ca si cum,tu,nu vrei sa accepti ca a venit toamna si continui sa te imbraci in maieuri.sau rochii.Crezi ca asa ai putea sa aduci vara inapoi?Sau sa o pastrezi?E absurd!
-Spune-mi,pe frigul ala daca tu ma vezi in maieu,gandul nu-ti fuge la vara?