As vrea sa pot sa-I explic.
Privirea lui e pironita-n gol,mintea lui deja-I departe.Sta nemiscat de ceva timp.
Oare asteapta ceva de la mine?
Mai stie ca sunt aici?
In cele din urma,dupa secole se ridica.
E trist,dezamagit,pierdut.
Imi spune ca nu intelege.Ca ar vrea sa priceapa dar eu ridic bariere.
Ca m-am inconjurat de ziduri groase de care el nu poate trece.
Ca e capabil de prea putin.Ca eu cer prea mult.
Ca el da prea mult.Primeste prea putin.
Ca e un drum prea incurcat si ca ii e teama ca se va pierde.Ca de mine déjà s-a pierdut.
Ca renunta si ca pleaca.
Si a plecat.
*
Ne nastem fluturi.Ne bucuram de soare,lumina,caldura.
Ne ascundem si ne pierdem printre flori;ne contopim in culoare si parfumuri.
Ne intrecem in frumusete si gratie.
Avem aripi cu care ne inaltam.Ne lasam purtati de vant.
Putem sa plecam,sa ramanem,sa ne intoarcem,sa ne ratacim.Suntem liberi.
*
Ne nastem pesti.
Ne bucuram de apa,de current ,de raceala.
De lumea noastra izolata,de intuneric,de liniste.
Putem sa plecam,sa ramanem,sa ne intoarcem,sa ne ratacim.Suntem liberi.
*
Ne nastem fluturi,dar avem suflet de pesti.
Avem aripi,dar ne incomodeaza.
Ne mangaie vantul,dar tanjim dupa atingerea rece a apei.
Ne pierdem printer culori si lumina,dar cautam intunericul si raceala.
Ceilalti fluturi ne privesc nedumeriti.
Ei vad doar un corp de future,ce refuza sa se comporte ca ceea ce pare ca este.
Ei vad doar un spirit rebel ce cauta sa iasa din rand si-l taxeaza.Il judeca sau il resping.Placerile,dorintele lui sunt private cu ochi asprii.
E blamat ca nu se comporta ca un fluture.
Daca ai aripi trebuie sa zbori.
De unde sa stie ei ca are suflet de peste?
Si asta e un caz fericit.
Fluturele stie ca are suflet de peste.
Dar mult mai trist e atunci cand nu stii de ce ti-e sufletul.
Simti un dor arzator de a pleca,dar nu stii unde.
Auzi o chemare,dar nu stii cum sa-I raspunzi.
Simti ca in alta parte ti-e locul dar nu stii cum sa-l gasesti.
Simti ca alta e menirea ta dar nu stii cum s-o afli.
Te simti strain si rece.Bucuria lor e chinul tau.
Si de multe ori nu intelegi.Si doar ca ei rad si tu nu pricepi de ce.Si-ai vrea sa razi si tu ca ei.Cu ei.
Iar rasul artificial ce-l afisezi doare chiar mai tare decat dorul ce-l ai.
Si-ai vrea sa-ntelegi si nu-I nimeni care sa-ti explice.
Tanjesti dupa “acasa”.
Fluture fiind,simti cum aerul te sufoca.
Peste fiind,simti cum apa te inneaca.
Poti sa pleci,sa ramai,sa te intorci,sa te ratacesti.Dar nu esti liber.
*
Ajung sa cred ca viata asta ne e lasata ca sa ne gasim sufletul.Ca avem la dipozitie un anumit timp sa aflam cine suntem de fapt.
Am putea,ce-I drept sa ignoram acest dor,sa abandonam aceasta cautare doar pentru a nu fi altfel, diferiti, lasati deoparte.
Sau am putea sa cautam.Sa fim ceea ce simtim ca suntem.Chiar daca uneori doare.
Chiar daca asta nu ne doare doar pe noi,ci si pe cei din jur…
Un fluture nu va intelege niciodata zborul mereu in jos,inspre apa al unui alt fluture…
Si-ar dori sa zboare amandoi,impreuna,spre lumina…
