Se poate sa stai pe o strada innorata.Foarte innorata.Cu furtuni dese si din cand in cand cu cate o raza palida de soare;dar o raza timida ce parca mimeaza ca se lupta cu norii grosi.
Usor,usor incepi sa vezi lucrurile in gri.Si tot asa incepi sa te obisnuiesti cu ploaia,frigul,ceata si furtunile.Si intunericul.Nu iti plac dar au fost prea mult timp langa tine.Si fara sa-ti dai seama au devenit o parte din tine.
Deja ai uitat ce e ala soare.
Si se poate intampla,ca brusc,toti norii sa dispara.Si sa apara un ditaaaaaaamai soarele.Nu palid,nu timid.Nu.Un soare pe bune.Cu multa caldura si lumina.Cu tot tacamul.
Daaaaaaaar,ia zi-mi tu mie…dupa ce ai stat atata timp in frig,gri,intuneric, cum o sa mai poti intelege lumina,caldura,culorile?!
Oare o sa poti tu sa fii invadat de lumina cu totul;sa o simti in toate maruntaiele;in fiecare celula;o sa ai senzatia aia de eliberare;o sa simti ca plutesti?....sau lumina o sa te orbeasca?...
De asta eu zic ca fericirea dozata e cea mai buna…macar asa poti sa fii sigur ca nu ai sa ajungi o pata gri intr-o lume plina de culori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu