Mi-as fi dorit sa fii acum aici.
Sa fi vazut.Sa ne fi auzit.
Poate ca asta ar fi schimbat lucrurile.Nu poate,ci sigur.
Si sunt sigura ca te-ai fi bucurat.Adica sper.
Mi-ar fi placut sa ne vezi.Cum am ajuns.Cum suntem.Ce suntem.
Sa vad in ochii tai mandria si bucuria.Asta in oceanul ala de tristete si resemnare care se citea tot mai des in ei.
Sunt sigura ca ai putea sa aduci “vara” inapoi.
Sa fie ca inainte.Sau macar sa avem iluzia.
Fara actorul principal,o piesa nu mai are acelasi impact.Un actor ce a fost consacrat de un rol,care a dat viata unui personaj,nu va putea fi niciodata inlocuit.Iar piesa,niciodata jucata la fel.
“Vara” noastra a plecat o data cu tine.Sunt eu sigura,ca ai luat cu tine si copilaria noastra.Si ne-ai lasat goi.Cu amintiri ce din pacate sunt lasate prada timpului,care se pot estompa,care intensifica dorul de tine si care ne izbesc in fata facandu-ne sa realizam ca nu avem puterea de a te adduce inapoi.Ca avem doar cateva poze si lucruri.Asta ,material.
Ca sunt zile in care te cautam peste tot si nu te gasim.
Ca sunt momente in care realizam ca am gresit.Mult,putin,enorm fata de tine.
Si sunt atatea momente de care imi e dor.
Se spune ca ti-e dor de obicei,de modul in care te facea sa te simti un om.De ceea ce te facea sa crezi,sa simti.De momentele petrecute.De cine si cum erai atunci.S ca asta lasa impresia ca ti-e dor de persoana respectiva.
Eu,una cred si simt ca dincolo de zilele alea,de copilaria mea,mi-e dor de tine.
Pentru ca totul fizic,a ramas la fel.
Satul,curtea,casa.
Dar,fara tine nu mai recunosc locul….
