Iubire masurata in ani

"-Uite…tu ma iubesti?

-Logic.Ce intrebare e asta?

-Deci daca ma iubesti,ai incredere in mine?

-Categoric.Stii bine ca altfel nu se poate.

-Bine.Atunci daca eu iti zic ca e bine sa mergi,tu mergi doar bazandu-te pe ce zic eu?Daca iti zic ca ar trebui sa te opresti,o sa te opresti?Daca iti spun ca poti zbura,ma crezi?
-Da mah…logic…dar ce e cu…
-Si stii daca o sa te lovesti si o sa cazi eu sa fiu acolo sa te ridic.
-Doamne,potoleste-te!Stii bine toate astea.Te iubesc.De asta si suntem de atata timp impreuna…

-Deci ai incredere ca eu vad bine si ca te pot indruma bine?

-Da.Ti-am mai zis.Te iubesc.
-Bine…atunci inchide ochii…"



Si totul a inceput ca un joc.Amuzata l-ai lasat sa-si faca hatarul.
Timpul a trecut si tu nu-ti doreai decat sa fii cu el,asa ca ai continuat jocul.Oricum nu la asta erai atenta.
Cu timpul,ai uitat aproape ca era un joc,aveai impresia ca asa ai fost dintotdeauna.Adica ai uitat ca si tu poti vedea.De ce ai mai avea nevoie?

Cand el iti spune sa stai,tu stai.Cand iti spune sa mergi,tu mergi.Sa alergi,tu alergi.Sa te ascunzi,te ascunzi.Daca prin absurb se va intampla sa te lovesti,stii sigur ca el va fi acolo sa te ridice.Daca e sa cazi,el va fi acolo sa te prinda.

Nu mai ai nevoie de ochi.El vede pentru amandoi.Tu simti pentru amandoi.

Dap ai zburat.De multeeeeeeeee ori.Ai ajuns pana sus.Acolo iti spunea el ca esti,deci ai crezut ca esti sus.Nu deschideai ochii sa vezi,altfel incalcai regulile jocului.Si apoi….de ce sa fie nevoie sa vezi?!El doar nu te-ar minti…

Si apoi buuuuum!Te-ai prabusit!Nu a fost nici naiba sa te ridice.Era prima oara.Durerea era imensa;ranile adanci.

Asa te-am cunoscut.Te-am luat de mana si te-am ridicat.Ti-am ingrijit ranile.Te-am pus pe picioare.
Mi-ai spus povestea ta si eu ti-am sugerat sa deschizi ochii.Stii tu,ca sa nu te mai lovesti.
NU erai asa entuziasmata,dar vedeam pe fata ta ca ai vrea sa o faci.

Insa,imediat a aparul EL.Te-a luat de mana.Orice urma de impotrivire din partea ta a disparut.
Si-a cerut scuze.Ti-a promis stele si luna.Ti-a facut delaratii si declaratii.
Tu zambeai.Cu ochii inchisi.Te gandeai ca e doar o greseala pentru care te-ai agitat aiurea.Pana la urma,e greu sa vezi pentru doi.
El ti-a promis ca nu o sa se mai repete.Tu l-ai luat de mana si ati plecat.

Mi-ai spus “multumesc” abia soptit.

Ai zburat iar.El ti-a sugerat in treacat de cateva ori ca poate ar fi cazul sa nici nu mai asculti alta voce decat a lui.Stii,lumea e rea.V-ar putea face rau.Ei nu vad cum sunteti voi.Ei vad doar exteriorul.Cum sa inteleaga de ce tii tu ochii inchisi?
L-ai ascultat.Ce puteai sa vrei mai mult?Zburai.Cati ar vrea sa zboare….

Dar apoi iar te-ai lovit,si te-ai impiedicat.Si te-ai prabusit de nu stiu cate ori.Neauzind si nemaivazand nu mai erai decat tu.Respectai cu sfintenie regulile jocului.

La inceput venea si te ridica.Iti cerea iertare si te implora sa-l ierti.Tu il iertai.Oamenii gresesc,nu?
Cu timpul,nu se mai grabea sa te ridice.Te chinuiai tu sa te ridici,sa-ti legi ranile.Nu acceptai sa te ajute altii…lumea e rea…..Mergeai in intuneric ghidandu-te doar dupa vocea lui ce era din ce in ce mai indepartata.

Pana cand intr-o zi ai cazut rau.Rau de tot.Nu te-ai mai ridicat.Nu mai puteai.Si el nu era nicaieri.Credeai ca erai doar tu si intunericul.
Te-am gasit din nou.Te-am luat si ti-am ingrijit ranile.Incet incet,te-am invat sa mergi.Te-am facut sa auzi si dupa mult timp te-am facut sa deschizi ochii.
La inceput abia puteai sa vezi.Apoi nu te mai saturai privind.Decideai tu cand sa alergi,sa razi,sa sari,sa plangi si da ai invatat chiar sa zbori…Si sa ajungi sus.Si de data asta ai vazut cum e sus.

Dar el a venit iar.Din nou scuze.Din nou promisiuni.Din nou aceleasi lucruri.
Eram sigura ca acum nu aveai sa-I mai faci jocul,dar vai…nu a trebuit decat sa-I auzi vocea ca ochii ti s-au inchis,urechile s-au astupat.
Te-am auzit chiar cerandu-ti iertare ca dupa atata timp tu ai incalcat jocul.Te-am comportat prosteste si era sa-l pierzi.L-ai implorat sa te ierte.El a spus ca te iubeste si ca vrea sa fiti impreuna.Ca te iarta.

Am incercat sa te strig…Mi-ai zis doar ca inima are propriile ei reguli.Nu am cum sa inteleg.Nu am zburat ca tine cu ochii inchisi.Nu stiu ce inseamna sa iubesti.Mi-ai zis ca nici macar nu pot sa vad situatia asa cum e,desi am ochii larg deschisi.Tu poti sa vezi,desi ii ai inchisi.

Si ai plecat.
Si nu am mai auzit nimic de tine.

Anii au trecut.Si te-am regasit.Era sa nu te recunosc.Aveai corpul plin de cicatrici si rani.Biata de tine,de cate ori trebuie sa fii cazut!Si cat trebuie sa te fii chinuit sa te ridici de una singura…

Erai in varful unui munte,degerand.Bajbaind.Stiam ca nu mai poti sa auzi.Sa vezi,nici atat.Erai pe varful unui munte,la 3 centrimentri de o prapastie adanca.La 3 centrimetri de abisul negru.
Stiam ca de acolo nu ai cum sa te mai ridici.Nu mai aveai putere.
Am incercat in zadar sa te strig.TE-am luat de mana.Nimic.Il auzeai si ascultai doar pe el.Erai rupta de lume.Stiai ca esti sus.Asta iti spusese el.Desi iti era frig,erai sus.Cati nu ar vrea sa fie acolo.Biata de tine nu stiai,ca, de fapt te afli la 3 centrimetri de sfarsitul tau.

Orice as fi facut nu mergea.Aveam sufletul sfasiat.Eram langa tine si nu te puteam ajuta.Aveam sa te privesc aruncandu-te in gol.Si nu mai puteam face nimic.

Ma rugam doar ca in tine sa mai existe o farama de suflet nefurata de el.O particica care ar putea sa te faca sa deschizi ochii…

When you will realize...

Iti dai seama ca daca as mai fi stat 2 minute as fi vazut tot?!

Adica tot.

Probabil ca m-as fi dus direct la ei.As fi facut o ditamaaaaaaaaaai criza.As fi urlat,tipat,injurat,si in cele din urma umilita si nervoasa as fi inceput sa plang.Dar clar nu de fata cu ei.

m-as fi simtit dezamagita,nervoasa,suparata.As fi dat vina pe el.M-as fi legat de fratii,surorile,parintii si defectele lui.

Probabil pe urma as fi dat vina pe mine.Ca nu sunt atenta,ca nu ma pricep sa cunosc oamenii.

M-as fi facut proasta,tampita,cretina.

Pe urma m-as fi calmat si resemnat.M-as fi mintit singura ca ei bine, nu e vina mea,ca nu o sa sufar.

Dar dupa cum am zis nu am mai stat 2 minute.Am plecat zambareata si aeriana ca de obicei.Cu capul pe umeri si mintea printre norisori.

Deci nu am vazut nimic.Nimic.

Doar am aflat.Nu de la el.Ca de obicei de la altii.Eu nu am vazut,el nu mi-a zis.Au facut altii asta pentru noi.

Eu nu am plans.Nu am facut crize.

El nu si-a cerut scuze.Nu a bagat fraze penibile si siropoase.

Nu am zis ca ramanem amici,ca o sa ne sunam de Craciun sau de Paste.

Eram acum doi straini.Simtindu-ne straini,cum oare sa mai vorbim?

A plecat.Am ramas.

Am privit in gol.Am dat drumul la muzica.Mi-am propus sa nu plang.Prea tare.

Am inchis ochii si am zis ca gata,trebuie sa-l scot din minte.

Am aruncat din casa tot ce tinea de el.Sau ce credeam eu.

Omisesem ceva destul de important.Pe mine.

Iau acum o pauza…de simtit,de gandit,de trait…

Gri

Se poate sa stai pe o strada innorata.Foarte innorata.Cu furtuni dese si din cand in cand cu cate o raza palida de soare;dar o raza timida ce parca mimeaza ca se lupta cu norii grosi.

Usor,usor incepi sa vezi lucrurile in gri.Si tot asa  incepi sa te obisnuiesti cu ploaia,frigul,ceata si furtunile.Si intunericul.Nu iti plac dar au fost prea mult timp langa tine.Si fara sa-ti dai seama au devenit o parte din tine.

Deja ai uitat ce e ala soare.


Si se poate intampla,ca brusc,toti norii sa dispara.Si sa apara un ditaaaaaaamai soarele.Nu palid,nu timid.Nu.Un soare pe bune.Cu multa caldura si lumina.Cu tot tacamul.
Daaaaaaaar,ia zi-mi tu mie…dupa ce ai stat atata timp in frig,gri,intuneric, cum o sa mai poti intelege lumina,caldura,culorile?!

 
Oare o sa poti tu sa fii invadat de lumina cu totul;sa o simti in toate maruntaiele;in fiecare celula;o sa ai senzatia aia de eliberare;o sa simti ca plutesti?....sau lumina o sa te orbeasca?...


De asta eu zic ca fericirea dozata e cea mai buna…macar asa poti sa fii sigur ca nu ai sa ajungi o pata gri intr-o lume plina de culori.

Basm contemporan

     Imi place sa cred ca viata oamenilor e ca un basm.Ca suntem eroii povestii noastre.Ca avem multe lupte de dat cu zmei ce apar sub atat de multe forme.Ca exista pentru fiecare cate o Ileana Cosanzeana sau un Fat-Frumos doar ca uneori se lasa cam mult cautati.Ca avem pe langa noi cate un Flamanzila sau Gerila gata sa ajute.
     E posibil ca uneori sa apara mai multi zmei decat am vrea sau se poate ca in vreun Gerila sa se ascunda cate un mare si urat zmeu.E posibil ca basmul sa se termine mai repede dacat am vrea.Dar oricum ar fi o poveste e o poveste si e frumoasa.
     Eu una nu am de ce sa ma plang.Am avut si bune si rele.

      Iar povestea mea incepe atat de frumos si din pacate imi pare ataaaaaaaat de departe…Era in vremea cand singura mea grija era sa ma joc.Ce stiam eu ce-I ala stres?!Cum sa n-am timp sa fac ce-mi place?!Ce inseamna sa stai in fata calculatorului asa aiurea ore intregi?Ce-I aia dezamagire,deznadejde,renuntare, tradare?Fugi de-aici !pe atunci astea erau SF-uri.Si ce bine imi era fara ele…Cat era ziua de lunga alergam,ma jucam,radeam intruna cu gura pana la urechi si lumea o vedeam ca si cucerita.
    
      Dar ce-ar fi povestea fara eroi buni de iubit?In acea vreme mi-am gasit primii 3 eroi;pe care ii admir si ii iubesc si care au fost si sunt gata de a da o mana de ajutor sau de a oferi cel mai cald zambet.

       2 dintre ei imi sunt si acum alaturi.Si le multumesc ca au fost alaturi de mine atata amar de vreme.Ca am fost complici la o gramada de tampeniiiiiiii.Ca ma iubesc asa cum sunt.Cu bune si rele.Ca ma iubesc desi suntem atat de diferiti.Ca ma tachineaza pentru modul in care ma imbrac,pentru muzica pe care o ascult, pentru ca eu aia cu capul printre norisori le tot spun lor sa stea cu picioarele pe pamant.Ei ma iubesc.Si eu ii iubesc. Neconditionat.

     Dar sunt zmei pe care oricat ai vrea si oricat ai incerca nu ii poti invinge.
    Unul din eroii mei iubiti a avut de a face cu 2 dintre ei…Timpul si Cancerul.
    As fi vrut sa spun ca am fost si eu un erou asa cum probabil ca ar fi vrut sa fiu,dar din pacate atunci am adus a zmeu…a un zmeu oribil.

     Nicaieri nu spune nimic de nicio durere.Cum fac sa treaca?....
     Acum am nevoie de timp sa imi plang eroul…