Noi...
Noi suntem multi,dar mai mereu ne simtim singuri.
Noua ne place sa vorbim in cuvinte complicate,desi ne incurcam cu cele simple.
Noi ne numim iubitori de pace,dar mai mult ca orice ne place sa luptam.
Ne place sa ne consideram sinceri,dar asta deja e o minciuna.
Ceea ce azi spunem ca iubim este lucrul pe care maine poate il vom uri cel mai tare.
Ii spunem divinitate,forta supranaturala,ii simtim si recunoastem prezenta,dar ii tagaduim cu indarjire existenta.
Suntem in stare sa construim imperii,dar nu putem sa intemeiem un camin.
Ne dam puternici,dar ne ascundem dupa deget.
Ne place sa ne consideram curajosi,dar multi nu stiu nici macar ce inseamna.
Ne place sa credem ca ne urmam visele,dar la primul hop ne oprim.
Ne place sa credem ca avem incredere unii in altii,dar nu avem nici macar in noi.
Spunem ca alinam suferinte,dar de fapt suntem cei mai buni in a-i face pe ceilalti sa sufere.
Ne place sa credem ca avem principii,dar le schimbam in permanenta.
Ne place sa credem ca timpul nu schimba doar exteriorul.Ca ne maturizam.Eu cred ca ajungem doar niste
copii batrani.Care sunt dornici de a face ce li se interzice.Care fac orice pentru a atrage atentia.
Care lasa cu atata usurinta jucariile vechi pentru unele noi.Care vor sa fie rasfatati.
Si iubiti.Care fug atunci cand dau de ceva mai puternic ca ei.Care plang atunci cand ii doare.
Care se ascund atunci cand le e teama.Care fac greseli.CAre au in schimb,un ditamai orgoliu.
Si un suflet patat.Si care uita si iarta mai greu.
Da.Suntem capabili sa mintim,sa uram,sa ranim,sa fugim,sa parasim,sa ne intoarcem,sa ne cerem iertare,
sa iertam,sa iubim,sa acceptam.
-Cum vi se spune voua?
-Oameni.
