Om

-Aaaaaaaaa….!Ce e hidosia asta?

-Tu.

-Lasa glumele astea proaste si spune-mi o data ce e asta.Nu am vazut asa ceva in viata mea!Ma sperie ingrozitor!

-Ti-am mai spus,dar fie nu auzi,fie nu vrei sa intelegi,fie iti place sa ti se spuna de mai multe ori...

-Lasa-ma cu discursul asta si spune-mi ce e fiinta asta!E un truc?E ceva din laborator?Ce e?Si ce treaba are cu mine?!Zi-mi o data!

-Nu e niciun truc.Esti tu.Iar eu ma aflu aici ca sa-ti raspund la intrebare.

-Ce intrebare?!

-Intrebarea ce ti-o pui frecvent in ultima perioada.Cine esti.

-Da omule,imi pun intrebarea asta,dar asta nu e un raspuns.Eu ma intreb cum sunt si tu vii si-mi arati asta?!?...Cum poti face asta?Crezi ca eu sunt proasta?

-Te rog,calmeaza-te.Eu doar iti arat ceea ce tu ai vrut sa vezi...

-Dar nu intelegi ca e absurd ?Tu imi arati un monstru...Imi arati serpi,sange,venin,smoala,noroi,mucegai;toate inchegate si imi zici ca sunt eu?!?...

-Da...

-Tu nu ma vezi?Uite-te la mine!Cum poti sa spui tu ca serpii aia se aseamana vreun pic cu frumosul meu par ?Uita-te!Cum ar putea vreodata fata mea sa aiba aspectul ala de noroi?!Tu nu vezi?Tu chiar nu realizezi ca asa ceva nu e posibil?Aia e o hidosenie.Eu,eu...sunt frumoasa.

-Nu te contrazic.Ambalajul e frumos...

-Ambalaj?!

-Imi cer scuze,corpul,exteriorul tau este frumos fara indoiala...

-Pai si atunci?!

-Pai eu nu iti arat ceea ce vezi deja.Stim amandoi ca esti frumoasa.Eu iti arat ceea ce tu si ceilalti nu puteti vedea.Iti arat interiorul.

-Cum...cum asa?Adica asa sunt eu?Noroi?Mucegai?Ce..ce e cu astea?Explica-mi.

-Nu plange.Asta nu trebuie sa ramana asa.Tu poti sa schimbi asta si iti voi spune cum.Dar mai intai lasa-ma sa-ti explic.Tu...de fapt nu numai tu.Toti oamenii au un suflet.Vine o data cu voi pe lumea asta.El o sa fie ca o harta a parcursului pe care-l aveti in lumea asta.O sa inregistreze tot ce faceti.Fiecare gest,vorba,gand.Reprezinta,pe scurt ceea ce sunteti voi ca om.E o intruchipare a trecutului si prezentului vostru.

-...ce legatura are..

-Lasa-ma sa-ti explic.Uite,spre exemplu pentru fiecare persoana pe care o invidiezi,pe care ai vrea sa o vezi avand probleme,iti patezi sufletul.Te umpli de venin.Rautatea urateste.Schimonoseste ceea ce ar trebui sa simbolizeze un chip frumos.Pentru fiecare vorba grea spusa pe nedrept sau nu,pentru fiecare minciuna te umpli de norori si mucegai,ce te sufoca,te inraiesc si te fac sa vezi doar defecte.Pe care simti nevoia sa le critici.Mandria ce-o porti in inima te-mbraca in smoala,te sugruma,te face sa simti doar ce ai tu.Doar ce-i al tau.Nu te lasa sa simti cum sunt si altii.Fiecare gand rau,dorinta a distruge aduce cu sine un manunchi de buruieni.

-...

-Pentru fiecare persoana pe care ai facut-o sa sufere,pentru fiecare picatura de ura adunata in tine nu facut decat sa dai nastere la serpi.Serpi ce se nasc din inima ta.Serpi ce te imping sa-i faci pe ceilalti sa sufere,te-mping sa-i ranesti.Ca astfel sa-i hranesti pe ei.

Vezi tu,toate astea se aduna,se strang acolo si cand vei muri tot ceea ce va ramane dupa o viata intreaga va fi o mana de gunoi,de serpi,de mucegai.

Intelegi de ce vezi ceea ce vezi?

-Da...spuneai la inceput ca asta nu trebuie sa ramana asa.Ca se poate schimba ceva.

-Da.Pentru fiecare boala exista un leac.Pentru mandrie,modestie.Pentru minciuna,adevar.

Pentru rautate,bunatate.Pentru ura,iubire.

-Pai nu inteleg.La ce ar ajuta?

-Daca tu nu mai minti,nu mai urasti,nu mai faci rau,nu mai au cum sa apara buruieni,smoala sau serpi.In timp se vor duce,vor  ramane ce-i drept in urma lor dare adanci marcate pe peretii sufletului,dar sa stii ca peste ele pot sa apara trandafiri.

-Adica trebuie sa ma schimb,ca sa nu mai arat asa?

-Da.Trebuie doar sa-ti doresti.

-Inca ceva...Hidosenia asta...e doar in mine.nu?Adica,cei din jurul meu nu o pot vedea?Ei ma vad doar pe mine asa cum sunt acum?

-Da...dar oricum ei simt...

-Lasa-ma acum!Daca asta nu se vede atunci nu vad de ce mi-as face probleme.Nu o sa mai vreau sa vad cum sunt;tu nu o sa mai apari;iar toata povestea asta o sa fie uitata.Poate ca nici nu e reala,poate ca e doar in imaginatia mea.E prea de tot...

                                                                                    *

-Cine naiba suna la ora asta?..Alo!...Da,mama!Dormeam.Nu,nu ma duc la birou azi....Pentru ca nu am dormit bine....Am avut un vis asa ciudat...iti povestesc alta data.Pa!

Se repezi in oglinda,unde o intampina aceeasi imagine superba.

-Cum ar putea fi asta o hidosenie??Vise de noapte....

Biete om naiv,daca ai stii tu cum sa privesti...

Definitie

Daca e sa opresti lumea pe strada si sa intrebi ce parerea are despre,vei fi uimit de ce raspunsuri si reactii iti va fi dat sa ai parte.

Ma indoiesc sincer ca vei gasi mai mult de o mana de oameni care sa-ti raspunda promt si in cunostinta de cauza.

Majoritatea iti vor spune ca au treaba,ca se grabesc,si ca nu au timp de prostii.

Unii se vor opri si vor incerca sa-ti dea un raspuns.Vor baga citate gasite prin carti sau cine stie ce versuri.

Unii vor incepe cu definitii complicate.

Altii cu fraze gen copy-paste google-bune-de-impresionat.

Altii vor trece pe latura stiintifica si vor balbai ceva despre niste reactii chimice.

Altii vor baga ceva serios.

Unii vor incepe cu cateva injuraturi.

Unii iti vor spune ca ai stat prea mult in caldura si te-a batut soarele.

Ca te chinuie plictiseala si nu ai ce sa faci.

Unii se vor chinui sa-ti explice.Vor rade mult si se vor incurca in mod constant.

Iti vor da exemple din viata lor sau a altora.Ceva ametit.

Nu stiu cati iti vor spune ceva klumea.Ceva real.Pe bune.

Te-am avertizat de la inceput.

Pe cei mai multi intrebarea ta ii va lasa rece.O vor si uita.

Pentru unii va constitui un bun subiect de ras si comentat cu prietenii la o bere. »Sa vezi  ce m-a intrebat un fraier azi… « .

Unii vor ramane cu privirea pironita undeva in gol si cu mintea plecata departe.

Vor surade sau se vor posomori.

Li se vor destepta amintiri.Regrete.Intrebari.

Pentru altii va constitui un nou subiect de gandire.Vor incepe sa se intrebe de ce nu stiu sa dea un raspuns la o intrebare aparent asa banala.Aparent...in fine e ceva complicat sau e banal?

E nevoie sa ai o pregatire ca sa poti intelege sau e ceva pentru toata lumea?

E de fapt un sentiment?Sau e vorba de o stare determinata de mai multe sentimente strans legate intre ele ?

E superficial sau profund?

Permanent?Temporar?

Te schimba,te lasa la fel?

Iti lamureste lucrurile sau mai rau te ameteste?

Il poti pastra?Il poti pierde?

Ramane al tau?

Esti constient de el pe moment sau dupa?

Merita atata agitare ?

                                                                                    *

Ai fost ?Ai intrebat ?

Si cum a fost ?

Ooof...ti-am zis.

Vrei sa-mi povestesti?Te ascult...

                                                                                    *

“Unde naiba erau cheile ?Stia sigur ca le lasase pe masa.

Si mai era si foarte tarziu.Iar avea sa intarzie.Nu ca ar fi fost ceva nou in ultima vreme.Nu mai stia ce era cu ea.Parca era pe alta planeta.

La cat a zis ca trebuiau sa se intalneasca?4?4.30?

Unirii?Universitate?....

Chiar nu mai stia.

Pai si cum naiba sa-ti mai amintesti dupa asa o discutie...Pe mess,dar era totusi o discutie.

Au vorbit pana dimineata.De toate.Nu ii venea sa creada ca se potriveau atat de bine.Chiar incepuse sa creada asta.Nu facea glume proaste.Nu vorbea numai despre el.O intrebase o groaza despre ea.

S-a  mai uitat o data in oglinda.

Reusise sa-si acopere cearcanele.Da,nu dormise toata noaptea.Da de emotie.De nerabdare.Poate si putin de teama.

Si se mai trezise devreme ca sa aleaga cu ce sa se imbrace.Nici nu mai stia de cate ori se schimbase.Si parca tot nu ii placea.

Se agita cam mult.Dar el era altfel.Stia asta.Sau cel putin credea.Mai bine zis spera...

Nu o luase cu replici din alea de doi bani.Asta era bine.

Ii zisese  ce-i drept ca-i frumoasa,dar asta nu e vrajeala,nu?

Sau poate ea se aruncase prea repede cu capul inainte.

Se aseza pe fotoliul din sufragerie si isi lua capul in maini.Acum parca judeca mai rece.Vaaaaaaaai cat de repede se entuziasmase.Fusese asa fraiera.Atat de fraiera.

Se mai uita o data la ceas.Era 4.

La cat trebuiau sa se intalneasca?

Parca totusi isi amintea unde si-a lasat cheile.Da,sigur erau in geanta.Dar geanta unde o lasase?....

                                                                                    *

Nu era el prea concentrat asupra sentimentelor,dar in ziua aia se simtea super nervos.Nu stia de ce.

Vorbise cu ea pe mess pana dimineata.Parca era putin altfel.Sau cel putin asa i se paruse.

Obosise sa tot caute,sa dea piept cu toate exponatele.

O asteptase aproape o ora la universitate.E drept si el intarziase,dar chiar nu isi mai amintea ora la care trebuiau sa se vada.

Tot timpul fusese convins ca nu o sa mai vina.Ca si-a luat teapa.Ca poate vorbise ca prostu.Ca se entuziasmase ca prostul si ea vroia doar sa se joace.

                                                                        *

Din toate iesirile lor,weekendul ala la mare fusese categoric cel mai frumos.

Poate fiindca a fost si ala cu primul “Te iubesc.”

                                                                        *

Nu isi amintea unde si-a lasat cheile.Erau pe masa?Pe dulap?In camera lor?

Se uita rapid in oglinda.Nu arata prea bine,dar nimeni nu e perfect.

Dormise prost in seara aia,se certase cu seful la serviciu.

Trebuia sa se vada cu el la universitate la 4,dar nu avea cum sa ajunga.

Era ziua in care se intalneau mereu,dar azi nu avea chef sa mai alerge.

O sa-l sune.

                                                                        *

Se uita rapid la ceas.In 2 ore trebuiau sa se intalneasca.Trebuia sa fuga de la serviciu direct acolo.Dar era un trafic.Si o caldura.Si el era obosit.

Era ziua in care se intalneau mereu,dar azi nu mai avea chef sa alerge.

O s-o sune.

                                                                        *

Era prima oara in 2 ani cand nu se vedeau.

Amandoi credeau ca e ceva normal.

                                                                        *

Unde naiba erau cheile?

Trebuia sa ajunga repede,si ea nu isi gasea cheile.

Ofta adanc si cum ii era obiceiul se uita in oglinda.

Ooof....era in rochia aia rosie,canda superba.

Arunca o privire fugara la ceas.Era 4.

Se aseza pe fotoliu.

A inteles ca nu intarzia de fapt nicaieri.Nu avea cine sa o astepte.”

                                                                        *

Asta ti-a spus-o cineva pe strada?

Ca raspuns la intrebare?...

Si asta zici ca ti-a placut cel mai tare?

Chiar crezi ca ea a inteles?

Daca spui tu...

Ce?!Eu?!

Nu omule,nu stiu ce sa-ti raspund.

Pe cuvant,nu stiu ce inseamna.

Nu-mi poti cere sa-ti dau raspunsul la o intrebare ce pentru mine ridica zeci de mii de alte intrebari.Nu stiu ce e.

Daca ai inteles,explica-mi tu ce e iubirea.

Poveste

“Daca m-ai intreba de unde vin,care mi-e casa nu as mai stii sa-ti raspund.As ridica din umeri si ti-as zice ce mi-au zis ei ca ar fi tara mea.
Daca m-ai intreba cum ma cheama,ti-as spune cum sunt strigata.
Daca m-ai intreba cati ani am,ti-as zice cati ani imi zic ca am.
Daca m-ai intreba unde mi-e locul as raspunde promt ca aici.
Daca m-ai intreba daca imi place as zice mecanic ca da.
Daca m-ai intreba ce imi place cel mai mult, as ingana ceva de neinteles,ce nu pricep nici eu.
Daca m-ai intreba daca as vrea sa fiu in alta parte as spune ca nu cunosc alt loc.Ca aici e cel mai bine.
Daca m-ai intreba daca imi lipseste ceva ti-as zice ca am chiar prea multe.
Daca m-ai intreba daca sunt fericita...nu stiu ce as zice.Poate nici nu m-ai intreba asta.Poate ca nu mi-ai pune decat jumatate din toata intrebarile astea si nu ti-ar pasa de raspuns.E vorba de politete.
Sau poate ca nu o sa-mi pui nicio intrebare.O sa ma saluti discret sau poate nici macar asta nu o sa faci fiindca nu o sa ma vezi.
Nu iti face griji.Nu esti prima persoana care face asta.

*
Eu aveam un chip vesel,luminat,plin de dragoste si voie buna.
Radeam mereu si aveam un zambet cald pentru oricine.
Aveam prieteni soarele,caldura,vantul,florile.
Culorile.Muzica.
Intelegeam soapta vantului si glasul naturii.
Si cred ca eram frumoasa.

*
Tu aveai chipul trist.Ingandurat mai tot timpul.
Nu te-am vazut vreodata razand,nici macar zambind.
Aveai prieteni ploaia si frigul.
Singuratatea si tristetea.
Griul.
Nu stiai ce-i soare.
Si cred ca erai frumos.
*
Tu chipurile,erai printul meu.
Eu,printesa ta.
Si noi doi ar fi trebuit sa ne iubim mult.
Si sa traim mult.
Impreuna.
Fericiti.

*
M-ai dus in castelul tau.
Mi-ai zis ca e noua mea casa.Ca asta voi numi de acum acasa.
Ca o sa primesc tot ce am nevoie.
Ca « …. » o sa fie noul meu nume.Ala iti placea.
Ca trebuie sa invat sa iubesc ploaia si frigul.Sa rad mai putin.Sa tac mai mult.Sa ma inchid mai mult.
Sa fiu ca tine.
Ca sa sa fiu fericita.
*
Mi-ai luat soarele,caldura,zambetul,veselia.
Mi-ai dat ce n-as fi putut iubi vreodata.
Ai incercat sa-mi dai ce ai tu.

*
Am ajuns ceva mai putin semnificativ ca o umbra.
Mi-am uitat tara,vocea.
Am uitat ce sunt si ce vroiam sa fiu.
Sunt ceea ce spui tu ca sunt.
Eu ma simt doar o umbra fara trecut si forma.
Fara nimic.
Si cred ca sunt urata.Cred ca amandoi suntem.”
*
Am incercat sa ascund foaia,dar ai reusit sa o prinzi.
Si ai citit ce era scris pe ea.
M-ai intrebat despre ce e vorba si ti-am zis ca e vorba de o poveste.
Ai luat-o ca pe o gluma si ca sa intri in jocul meu m-ai intrebat a cui e povestea.
Cand ti-am spus ca e a mea chipul ti s-a crispat.
Mi-ai aruncat acea privire plina de ingaduita si toleranta si pupandu-ma pe frunte ai plecat spunandu-mi sa ma las de prostii.
Oooof,stiu ce crezi despre mine,dar partea trista e ca nu ai putea niciodata sa intelegi ce am scris eu acolo.
Tu vezi doar cuvinte insiruite,propozitii.
Si asta e trist.

Asta e povestea mea cu printi si printese.