Stii…eu am observat ceva.
Se poate intampla,ca uneori in viata oamenilor sa apara brusc un zid.
De obicei cei din jur le spun raspicat si hotarat sa plece de langa zid;sa-l ocoleasca,sa sara peste,sa faca o groapa pe dedesubt,orice doar sa nu incerce sa-l darame fiindca ce e dincolo nu merita.
Hmm…si de aici incepe partea frumoasa!
Unii pur si simplu se hatarasc sa-l ocoleasca.Sa sara peste.Au auzit ca e greu.Ca e vorba de sacrificii,de rabdare si deja s-au simtit lipsiti de putere.
Unii pur si simplu nu vor sa lupte pentru ceea ce e dincolo.Nu vor sa-si piarda timpul atat de pretios pe asa ceva.Pe ceva banal si lipsit de importanta.Asa ca intorc spatele si pleaca.
Altii se gandesc ca ei,poate merge.Ca poate e doar o iluzie zidul ala.Il studiaza si incearca de cateva ori.Dar nu se obosesc prea tare.Vad ca nu merge asa usor si renunta.Simt ca nu sunt facuti pentru asa ceva.Asa ca si ei intorc spatele si pleaca.
Si mai urmeaza si cei ce s-au hotarat sa darame zidul.Fac tot ce pot.Mai mult decat credeau ca pot face.Nu le pasa daca se izbesc de el.Daca trebuie sa faca sacrificii.Daca trebuie sa stea acolo 2 minute sau 10 ani.Nu.Ei trebuie sa treaca de zid.
Si acum oricine ar putea veni cu intrebarea:”Ce e in capul astora?Ce au?Nu vad ca ala e un zid?Nu poti cu mainile goale sa darami un zid…”
Daca insa,s-ar uita mai atent ar intelege ca oamenii astia se chinuie asa doar fiindca vor sa obtina ce e dincolo de nenorocitul ala de zid.Gandurile,inima,sufletul lor sunt dincolo.
Ei lupta pentru ca vor acel “ceva”.
Lupta fiindca ei cred intr-o prietenie adevarata.Pentru ca ei chiar cred ca exista o astfel de prietenie.Ca pentru a ajunge la ea nu trebuie decat sa treaca de niste obstacole.Ca nu trebuie sa renunte asa usor.
Unii lupta fiindca vor sa dezlege un mister.Vor sa-l inteleaga.Sa-l faca real.
Unii lupta fiindca stiu ca dincolo vor gasi fericire,intelegere,seninatate,armonie.Ca vor scapa de mahnire,tristete,dezamagire,ura.
Ei lupta fiindca ceea ce e dincolo merita sacrifiul.Ei pur si simplu vad acel “ceva” valoros. Important. Special.Si asta ii face sa aiba putere.Ei cred in ceva si asta le da putere.
Ei nu vad zidul chiar asa de “zid”.Il vad doar ca pe un val ce trebuie dat la o parte.
Si unii chiar reusesc.Juliti,obositi,imabatraniti darama zidul.Si uita de toata lupta . Acum au un zambet enorm.Si fericirea ii face mai frumosi.Mai calzi.Mai senini.Si clar mai puternici.
Daaaaaaaaaar,mai sunt si cei ce se bat cu zidul degeaba.Sunt sabotati tocmai de cei pentru care lupta,de “ceva-ul” pe care il vor.
In cazul lor credinta scade.Puterea se diminueaza.Iar zidul incepe sa devina al naibii de mare.De nedistrus.Se hraneste din durerea lor,e sustinut de cei ce nu vor sa-i lase sa lupte.Sa fie fericiti.
Pentru ei lupta nu mai are sanse de castig.Ei ar fi bine sa lase zidul in pace si sa plece.Daca ar stii cum…
Si uite pentru ei te rog acum sa-mi vorbesti despre asta.Stiu ca e ciudat fiindca asta nu o intelegi decat daca o simti.Dar te rog,incearca.
Da,vorbeste-mi despre indiferenta si egoism.
Despre ce inseamna sa poti intoarce spatele zidului fara a simti o greutate de plumb in jurul tau.Ce inseamna sa nu te intereseze.Sa nu-ti pese.
Despre problemele altora ce raman doar problemele lor,despre modul in care nu simti niciun impuls de a-l face pe celalalt sa zambeasca,sa-i oferi o imbratisare,un umar pe care sa se sprijine.
Despre cum sa nu simti nevoia sa te uiti de nu stiu cate ori la telefon sau pe mess dupa vreun mesaj ratacit,sau sa-ti intorci privirea pentru a cauta un chip dureros de familiar.
Despre cum poti pur si simplu sa nu te implici.Sa nu vrei sa faci totul pentru cineva.Sa nu vrei mai mult.Sa stai acolo inconjurat de putinul tau.
te intrebi de ce naiba vreau sa stiu ce e aia indiferenta si de ce as vrea sa ma cuprinda, sa-mi controleze gandurile,actiunile?!
Pentru ca stii si tu cum se spune…cu cat iti pasa mai mult,cu atat pierzi mai mult…
P.s:Nu stiu de cate ziduri de netrecut ma mai pot izbi.
