Poveste

“Daca m-ai intreba de unde vin,care mi-e casa nu as mai stii sa-ti raspund.As ridica din umeri si ti-as zice ce mi-au zis ei ca ar fi tara mea.
Daca m-ai intreba cum ma cheama,ti-as spune cum sunt strigata.
Daca m-ai intreba cati ani am,ti-as zice cati ani imi zic ca am.
Daca m-ai intreba unde mi-e locul as raspunde promt ca aici.
Daca m-ai intreba daca imi place as zice mecanic ca da.
Daca m-ai intreba ce imi place cel mai mult, as ingana ceva de neinteles,ce nu pricep nici eu.
Daca m-ai intreba daca as vrea sa fiu in alta parte as spune ca nu cunosc alt loc.Ca aici e cel mai bine.
Daca m-ai intreba daca imi lipseste ceva ti-as zice ca am chiar prea multe.
Daca m-ai intreba daca sunt fericita...nu stiu ce as zice.Poate nici nu m-ai intreba asta.Poate ca nu mi-ai pune decat jumatate din toata intrebarile astea si nu ti-ar pasa de raspuns.E vorba de politete.
Sau poate ca nu o sa-mi pui nicio intrebare.O sa ma saluti discret sau poate nici macar asta nu o sa faci fiindca nu o sa ma vezi.
Nu iti face griji.Nu esti prima persoana care face asta.

*
Eu aveam un chip vesel,luminat,plin de dragoste si voie buna.
Radeam mereu si aveam un zambet cald pentru oricine.
Aveam prieteni soarele,caldura,vantul,florile.
Culorile.Muzica.
Intelegeam soapta vantului si glasul naturii.
Si cred ca eram frumoasa.

*
Tu aveai chipul trist.Ingandurat mai tot timpul.
Nu te-am vazut vreodata razand,nici macar zambind.
Aveai prieteni ploaia si frigul.
Singuratatea si tristetea.
Griul.
Nu stiai ce-i soare.
Si cred ca erai frumos.
*
Tu chipurile,erai printul meu.
Eu,printesa ta.
Si noi doi ar fi trebuit sa ne iubim mult.
Si sa traim mult.
Impreuna.
Fericiti.

*
M-ai dus in castelul tau.
Mi-ai zis ca e noua mea casa.Ca asta voi numi de acum acasa.
Ca o sa primesc tot ce am nevoie.
Ca « …. » o sa fie noul meu nume.Ala iti placea.
Ca trebuie sa invat sa iubesc ploaia si frigul.Sa rad mai putin.Sa tac mai mult.Sa ma inchid mai mult.
Sa fiu ca tine.
Ca sa sa fiu fericita.
*
Mi-ai luat soarele,caldura,zambetul,veselia.
Mi-ai dat ce n-as fi putut iubi vreodata.
Ai incercat sa-mi dai ce ai tu.

*
Am ajuns ceva mai putin semnificativ ca o umbra.
Mi-am uitat tara,vocea.
Am uitat ce sunt si ce vroiam sa fiu.
Sunt ceea ce spui tu ca sunt.
Eu ma simt doar o umbra fara trecut si forma.
Fara nimic.
Si cred ca sunt urata.Cred ca amandoi suntem.”
*
Am incercat sa ascund foaia,dar ai reusit sa o prinzi.
Si ai citit ce era scris pe ea.
M-ai intrebat despre ce e vorba si ti-am zis ca e vorba de o poveste.
Ai luat-o ca pe o gluma si ca sa intri in jocul meu m-ai intrebat a cui e povestea.
Cand ti-am spus ca e a mea chipul ti s-a crispat.
Mi-ai aruncat acea privire plina de ingaduita si toleranta si pupandu-ma pe frunte ai plecat spunandu-mi sa ma las de prostii.
Oooof,stiu ce crezi despre mine,dar partea trista e ca nu ai putea niciodata sa intelegi ce am scris eu acolo.
Tu vezi doar cuvinte insiruite,propozitii.
Si asta e trist.

Asta e povestea mea cu printi si printese.