Daca e sa opresti lumea pe strada si sa intrebi ce parerea are despre,vei fi uimit de ce raspunsuri si reactii iti va fi dat sa ai parte.
Ma indoiesc sincer ca vei gasi mai mult de o mana de oameni care sa-ti raspunda promt si in cunostinta de cauza.
Majoritatea iti vor spune ca au treaba,ca se grabesc,si ca nu au timp de prostii.
Unii se vor opri si vor incerca sa-ti dea un raspuns.Vor baga citate gasite prin carti sau cine stie ce versuri.
Unii vor incepe cu definitii complicate.
Altii cu fraze gen copy-paste google-bune-de-impresionat.
Altii vor trece pe latura stiintifica si vor balbai ceva despre niste reactii chimice.
Altii vor baga ceva serios.
Unii vor incepe cu cateva injuraturi.
Unii iti vor spune ca ai stat prea mult in caldura si te-a batut soarele.
Ca te chinuie plictiseala si nu ai ce sa faci.
Unii se vor chinui sa-ti explice.Vor rade mult si se vor incurca in mod constant.
Iti vor da exemple din viata lor sau a altora.Ceva ametit.
Nu stiu cati iti vor spune ceva klumea.Ceva real.Pe bune.
Te-am avertizat de la inceput.
Pe cei mai multi intrebarea ta ii va lasa rece.O vor si uita.
Pentru unii va constitui un bun subiect de ras si comentat cu prietenii la o bere. »Sa vezi ce m-a intrebat un fraier azi… « .
Unii vor ramane cu privirea pironita undeva in gol si cu mintea plecata departe.
Vor surade sau se vor posomori.
Li se vor destepta amintiri.Regrete.Intrebari.
Pentru altii va constitui un nou subiect de gandire.Vor incepe sa se intrebe de ce nu stiu sa dea un raspuns la o intrebare aparent asa banala.Aparent...in fine e ceva complicat sau e banal?
E nevoie sa ai o pregatire ca sa poti intelege sau e ceva pentru toata lumea?
E de fapt un sentiment?Sau e vorba de o stare determinata de mai multe sentimente strans legate intre ele ?
E superficial sau profund?
Permanent?Temporar?
Te schimba,te lasa la fel?
Iti lamureste lucrurile sau mai rau te ameteste?
Il poti pastra?Il poti pierde?
Ramane al tau?
Esti constient de el pe moment sau dupa?
Merita atata agitare ?
*
Ai fost ?Ai intrebat ?
Si cum a fost ?
Ooof...ti-am zis.
Vrei sa-mi povestesti?Te ascult...
*
“Unde naiba erau cheile ?Stia sigur ca le lasase pe masa.
Si mai era si foarte tarziu.Iar avea sa intarzie.Nu ca ar fi fost ceva nou in ultima vreme.Nu mai stia ce era cu ea.Parca era pe alta planeta.
La cat a zis ca trebuiau sa se intalneasca?4?4.30?
Unirii?Universitate?....
Chiar nu mai stia.
Pai si cum naiba sa-ti mai amintesti dupa asa o discutie...Pe mess,dar era totusi o discutie.
Au vorbit pana dimineata.De toate.Nu ii venea sa creada ca se potriveau atat de bine.Chiar incepuse sa creada asta.Nu facea glume proaste.Nu vorbea numai despre el.O intrebase o groaza despre ea.
S-a mai uitat o data in oglinda.
Reusise sa-si acopere cearcanele.Da,nu dormise toata noaptea.Da de emotie.De nerabdare.Poate si putin de teama.
Si se mai trezise devreme ca sa aleaga cu ce sa se imbrace.Nici nu mai stia de cate ori se schimbase.Si parca tot nu ii placea.
Se agita cam mult.Dar el era altfel.Stia asta.Sau cel putin credea.Mai bine zis spera...
Nu o luase cu replici din alea de doi bani.Asta era bine.
Ii zisese ce-i drept ca-i frumoasa,dar asta nu e vrajeala,nu?
Sau poate ea se aruncase prea repede cu capul inainte.
Se aseza pe fotoliul din sufragerie si isi lua capul in maini.Acum parca judeca mai rece.Vaaaaaaaai cat de repede se entuziasmase.Fusese asa fraiera.Atat de fraiera.
Se mai uita o data la ceas.Era 4.
La cat trebuiau sa se intalneasca?
Parca totusi isi amintea unde si-a lasat cheile.Da,sigur erau in geanta.Dar geanta unde o lasase?....
*
Nu era el prea concentrat asupra sentimentelor,dar in ziua aia se simtea super nervos.Nu stia de ce.
Vorbise cu ea pe mess pana dimineata.Parca era putin altfel.Sau cel putin asa i se paruse.
Obosise sa tot caute,sa dea piept cu toate exponatele.
O asteptase aproape o ora la universitate.E drept si el intarziase,dar chiar nu isi mai amintea ora la care trebuiau sa se vada.
Tot timpul fusese convins ca nu o sa mai vina.Ca si-a luat teapa.Ca poate vorbise ca prostu.Ca se entuziasmase ca prostul si ea vroia doar sa se joace.
*
Din toate iesirile lor,weekendul ala la mare fusese categoric cel mai frumos.
Poate fiindca a fost si ala cu primul “Te iubesc.”
*
Nu isi amintea unde si-a lasat cheile.Erau pe masa?Pe dulap?In camera lor?
Se uita rapid in oglinda.Nu arata prea bine,dar nimeni nu e perfect.
Dormise prost in seara aia,se certase cu seful la serviciu.
Trebuia sa se vada cu el la universitate la 4,dar nu avea cum sa ajunga.
Era ziua in care se intalneau mereu,dar azi nu avea chef sa mai alerge.
O sa-l sune.
*
Se uita rapid la ceas.In 2 ore trebuiau sa se intalneasca.Trebuia sa fuga de la serviciu direct acolo.Dar era un trafic.Si o caldura.Si el era obosit.
Era ziua in care se intalneau mereu,dar azi nu mai avea chef sa alerge.
O s-o sune.
*
Era prima oara in 2 ani cand nu se vedeau.
Amandoi credeau ca e ceva normal.
*
Unde naiba erau cheile?
Trebuia sa ajunga repede,si ea nu isi gasea cheile.
Ofta adanc si cum ii era obiceiul se uita in oglinda.
Ooof....era in rochia aia rosie,canda superba.
Arunca o privire fugara la ceas.Era 4.
Se aseza pe fotoliu.
A inteles ca nu intarzia de fapt nicaieri.Nu avea cine sa o astepte.”
*
Asta ti-a spus-o cineva pe strada?
Ca raspuns la intrebare?...
Si asta zici ca ti-a placut cel mai tare?
Chiar crezi ca ea a inteles?
Daca spui tu...
Ce?!Eu?!
Nu omule,nu stiu ce sa-ti raspund.
Pe cuvant,nu stiu ce inseamna.
Nu-mi poti cere sa-ti dau raspunsul la o intrebare ce pentru mine ridica zeci de mii de alte intrebari.Nu stiu ce e.
Daca ai inteles,explica-mi tu ce e iubirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu