Si isi doarea atat de mult ca totul sa fie bine.
Sa iasa asa.
Isi imagina totul,pana la cel mai mic detaliu.
Construia decorul.Transforma oamenii in personaje;le contura defecte,le gasea calitati.
Tragea de sfori si lucrurile se puneau in miscare.
Era scenarist,regizor si actorul principal.
Si punea suflet.Pentru ca isi dorea ca lucrurile sa se intample asa.
Isi lasa imaginatia sa o ia la goana.Nu mai vroia sa ii puna piedici.
Avea speranta si increderea aia oarba ca daca iti doresti ceva suficient de mult,se va implini.Ca tot universul va lucra la asta.
Si parca inflorea din zi in zi.Isi crease lumea si astepta ca realitatea sa se modeleze dupa ce crease ea.Dupa cum isi dorea ea.Dupa cum ar fi vrut sa se intample toate.
*
Acum,asteptarea era totul.Era doar o problema de timp.
Trebuia sa aiba rabdare.
Acum urma partea in care ceilalti colaboreaza,iar lucrurile urmeaza traseul descris de ea.
*
Asteptarea si rabdarea au si ele o limita…
*
Le avea acum la picioare pe toate.
Imprastiate,rasfirate,in dezordine totala,dupa cum fusesera abandonate…
Ea se uita la ele cu ochi goi.
Le privi din departare,iar mai apoi se apropie de ele.
Incepu sa le atinga pe fiecare in parte.Nu cu duiosie.Nu cu atentie.Nu cu dragoste.Nu cu grija.Nu cu ura,dezgust sau scarba.Doar cu un soi de curiozitate.
Ca atunci cand mergand la magazine vedea si analiza marfa expusa,fara insa,a avea intentia de a cumpara ceva.
Apoi,s-a gandit sa le priveasca cu atentie pe fiecare in parte,sa le analizeze.Sa-si aminteasca.
S-a lasat incet,incet, cuprinsa de tot amalganul ala de sentimente care navalea.
A stat acolo mult timp,in tacere:doar ea cu ele,lasandu-le sa se deruleze.
La sfarsit avea un zambet amar pe fata.
A tras aer in piept si hotarata le-a calcat.Asa cum erau ele dezordonate si cum stateau cuminti, cu aparenta lor inocenta.
Si a plecat fara sa se uite inapoi.
Daca s-ar fi intors,ar fi vazut aruncate pe podea,facute zob,ceea ce o data fusesera visurile ei.
Acum erau farame,gunoi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu