Better mistakes

Spune-mi o poveste!

-Te-ai ticnit?!O poveste?Pentru?

-Cum adica pentru?Pur si simplu…o poveste.

-Pai ce sa faci tu cu ea?La ce ajuta?

-Mie imi plac.

-Dar nu te ajuta.Eu zic ca e mai bine sa uiti de ele.Singurul lucru  bun e ca stiu sa minta.In rest,au viata scurta…La primul hop te-au lasat si au plecat la altii.La primul hop te arunca in lumea asta unde te simti un strain.O lume pe care o sa o negi si nu o sa crezi adevarata pentru ca esti obisnuit cu lumea din povesti.Povesti pe care le vei cauta mereu;si fara sa-ti dai seama vei trai in lumea asta dupa legile si iluziile de acolo…Ele nu au puterea sa te minta pana la sfarsit.Si tot nu reusesc sa pricep…ce-ti place la ele?

-Chiar tu ai zis.Ca mint atat de frumos.Ca la oricate hop-uri te-ar lasa balta tu nu poti sa nu le crezi.Oricat ai vrea sa le respingi,ele se intorc si se intorc si se intorc.Si da,te mint.Si tu ca fraierul le crezi.Pentru ca,vezi tu…eu cred ca ne place sa fim mintiti.Si mai mult,nu cred ca povestile se intorc la noi singure.Cred ca noi le chemam.Nu crezi?

-Cum asa,mah?

-Nu am auzit de prea multa lume plangandu-se de prea multa fericire.Sau speranta.Povestile…nu stiu…nu crezi ca ele ne ajuta sa trecem peste ce e in lumea asta?

-Nu…Ele mint.Si te fac sa crezi in lucruri pe care niciodata nu o sa le gasesti aici.Nu cred ca e nevoie de ele.
-Eu cred ca sunt precum  chestia aia….da!rau necesar.

Avea emotii.Simtea cum palmele incepusera sa-i  transpire.Ajunsese mai departe ce oricand.Aproape ca nu ii venea sa creada.De data asta chiar o facuse.

Isi luase geamantanul si plecase.Trecuse de parc,fara sa se opreasca.Stia ca daca se opreste se va intoarce acasa.Si nu mai vroia.Nu mai putea.

Vanataile alea nu mai vroiau sa se ascunda.Nu putea sa minta la nesfarsit ca se tot loveste.

Mirosul ala de bautura o insotea pretutindeni.Il simtea in haine,pe par,pe piele.

Injuraturile,urletele,usile trantite se tineau scai de ea.

Nu mai putea sa minta.Nu mai avea puterea sa se prefaca.

Dar acum,gata!Era hotarata!Era in tren si se indepartase destul de oras.Avea sa coboare la capat.Sa o ia de la capat.Fara greseli.Fara regrete.Fara teama.Fara nimic din ce fusese inainte.Avea sa fie libera.Avea sa fie puternica.Si poate…fericita.

* 

Se trezi din cauza telefonului.Il inchise mecanic si se intoarse pe partea cealalta,dar un cot bine plasat o trezi.

Deschise ochii si vazu ca era in dormitory si el pe jumatate adormit,tot balmajea ceva.

Nu era in tren?

Urletul lui a adus-o cu totul la realitate.

Plecandu-si capul,cu ochii plin de lacrimi se arunca in bratele prietenei sale bune,Resemnarea; care-I sopti la ureche:”Nu ai ce sa faci.Nu ai curaj,nu ai putere.Se va schimba,poate in viitor ceva.”

                                                                                               

* 

O lua de la capat.Se duse in fata oglinzii si repeta.

Pentru a mia oara.

Si ce sa vezi?!Nu arata bine deloc.Parul nu statea cum trebuie,avea un zambet fals,vorbea prea repede si …era naspa.

Se aseza suparat in fotoliu si ofta.Ce naiba avea?

Dar,nu se putea…maine trebuia sa vorbeasca cu ea.Deja amanase de prea mult timp.

Sa-si ia alta camasa..?!

                                                                                *

Telefonul ii atrase atentia.Pentru o clipa,mintea ei o luase la plimbare.

Privi zambind la trandafirii de pe birou.

Isi amintea de ziua aia din  liceu.Cand, el,rosu la fata,cu o camasa caraghioasa,cu parul probabil ultraatent aranjat,tinand un trandafir in mana si vorbind mai repede decat  auzise ea vreodata pe cineva,o invita la film.

                Isi aminti amuzata ca accepta doar din curiozitate.

                Ce a urmat…a facut-o sa creada ca poate Ileana Cosanzeana si Fat Frumos nu se gasesc doar in povesti.Ca iubirea si fericirea nu le apartin doar lor.

               

                Da…Se mai uita o data cu nostalgie la trandafirii aia superbi de pe biroul colegei sale.

*

                Cand a primit prima palma a crezut ca a fost un accident.Ca el sigur nu a vrut sa faca asta.Mai ales ca dupa incidentul ala s-a comportant ireprosabil.

                Ce vrei?!Nimeni nu a zis ca Harap Alb a fost perfect.

                Cand palmele au inceput sa devina prietene bune si declaratiile si scuzele s-au pierdut pe drum,a inceput sa vada cum firele din “povestea” ei incep sa se desprinda,dand la iveala o lume gri,rece,urata.

Ca cauta ea acolo?Asa fusese si pana atunci?

                Poate ar trebui sa plece de langa el.Poate ca Ileana  Cosanzeaza si Fat Frumos sunt doar in povesti…Povestile-s prostii…nu sunt pentru toata lumea.

*  

                Da,s-au despartit.Si da,s-au impacat.

                Si da,incepuse iar sa creada ca totul e bine.

                Apoi,probabil el iar s-a ratacit.Sau a uitat drumul.Sau a dat de un zmeu caruia nu i-a putut face fata.Alta explicatie ea nu gasea pentru comportamentul lui…

                Nu stia povesti care se termina prost…

                Probabil ea nu era erou de poveste.Daca ar fi fost,ar fi putut sa lupte,sa invinga,sa faca ce-I bine si corect,sa ajute,sa inteleaga,sa iubeasca,sa traiasca,sa se bucure.

                Probabil ea era om.Doar asa se explica de ce ea nu stia decat sa planga,sa se ascunda,sa renunte,sa minta,sa se piarda,sa uite sa traiasca…

-vezi?

-Ce sa vad?

-Crezi ca daca ea nu credea in povesti  ar fi trecut peste astea?

-Cred ca daca nu credea in ele ar fi vazut lucrurile realist,ar fi plecat si nu s-ar fi intors.Nu ar fi sperat ca fraiera la un final fericit.In realitate nu toate-s bune si frumoase.

-Pai tocmai de asta…

-De ce te incapatanezi?Recunoaste,e mai usor sa accepti un lucru asa cum e,decat sa te minti.

-Si daca nu poti sa accepti?Chiar crezi ca minciuna asta face rau?

-Omule…uite,chestia asta e ca si cum,tu,nu vrei sa accepti ca a venit toamna si continui sa te imbraci in maieuri.sau rochii.Crezi ca asa ai putea sa aduci vara inapoi?Sau sa o pastrezi?E absurd!

-Spune-mi,pe frigul ala daca tu ma vezi in maieu,gandul nu-ti fuge la vara?